Sari la conținut
IvaCaterina’s Waymakers

SPG4 care începe după 50 de ani: o variantă ascunsă într-un intron

O femeie de 69 de ani și mai multe rude au avut primele simptome după 50 de ani. Cauza a fost o variantă SPAST nouă, al cărei efect a putut fi dovedit doar printr-un test pe ARN.

Autor
Echipa editorialăAsociația
Categorie
Cercetare
Publicat
2 min de citit
Ilustrație: două persoane, văzute din spate, se plimbă toamna de-a lungul unui canal; una dintre ele merge cu cârje canadiene.

Imagine generată cu AI, cu rol ilustrativ. Nu reprezintă persoane, pacienți sau parteneri reali.

Rezumat pe înțelesul tuturor al unui studiu științific publicat. Are rol educativ și nu înlocuiește sfatul medicului.

Studiul: Park K și colab., Annals of Laboratory Medicine, publicat online pe 19 august 2026. Raport de caz (scrisoare către editor), Coreea de Sud. Text integral cu acces liber.

Ce au studiat cercetătorii

O femeie de 69 de ani avea de 10 ani tulburări de mers care se agravau treptat: la început picioare rigide și un mers nesigur, apoi căderi frecvente, iar cu un an înainte avea nevoie de un baston cu patru picioare. Mama și bunicul ei pe linie maternă avuseseră probleme asemănătoare, iar doi dintre frații ei erau afectați. Toți cei afectați au avut primele simptome după 50 de ani.

Ce au găsit

  • Testarea genetică a găsit o variantă nouă în SPAST, aflată într-un intron (o porțiune a genei dintre secțiunile care codifică proteina), chiar înaintea exonului 13.
  • Un program de calculator a prezis că varianta face ca exonul 13 să fie „sărit” la citirea genei. Un test pe ARN-ul pacientei a confirmat acest lucru, iar varianta a fost clasificată drept probabil patogenă.
  • După 6 săptămâni de recuperare și tratament antispastic, rigiditatea s-a redus, iar stabilitatea s-a îmbunătățit.

Arbore genealogic pe trei generații. Bunicul și mama pacientei sunt marcați ca probabil afectați, cu debut la 60 de ani; pacienta (debut la 59 de ani), un frate (50 de ani) și o soră (55 de ani) sunt afectați și au varianta SPAST confirmată; un frate testat nu are varianta.

Figura 1 din studiu: arborele genealogic al familiei. Toți membrii afectați au avut primele simptome după 50 de ani, iar boala s-a transmis din generație în generație (moștenire autozomal dominantă). Sursa: Fig. 1 from Park K et al. “Late-Onset Hereditary Spastic Paraplegia with a Novel SPAST Intronic Variant.” Ann Lab Med 2026. doi:10.3343/alm.2026.0271. Licensed CC BY-NC 4.0.

Ce înseamnă pentru familii

  • SPG4 poate începe la vârste foarte diferite: primele simptome pot apărea oricând între un an și 76 de ani. Autorii notează că vârsta mediană de debut este de aproximativ 30 de ani.
  • Unele variante nu se află în părțile genei care codifică direct proteina, iar efectul lor nu poate fi stabilit doar din ADN. Un test pe ARN poate clarifica un rezultat neconcludent.
  • Recuperarea medicală a ajutat-o vizibil pe pacientă.

Ce nu ne spune încă studiul

Este o singură familie. Autorii propun două explicații posibile pentru debutul târziu și evoluția ușoară: celula mai produce și o parte din ARN-ul normal, sau spastina își păstrează parțial funcția. Niciuna nu este încă dovedită.

Bibliografie

  1. 1.

    Park K, Koo WM, Kim JM, Kim DH (2026). Late-Onset Hereditary Spastic Paraplegia with a Novel SPAST Intronic Variant. Annals of Laboratory Medicine 46(6):747–749.

    PMID 42613945Ultima verificare: 7 noiembrie 2026

    SPG4 cu debut după 50 de ani, cauzată de o variantă intronică nouă în SPAST.

  2. 2.

    Parodi L, Rydning SL, Tallaksen C, Durr A (2019). Spastic Paraplegia 4. GeneReviews®, University of Washington, Seattle (posted 2003; updated 13 June 2019).

    PMID 20301339Ultima verificare: 6 noiembrie 2026

    Referința clinică de bază pentru SPG4: frecvență, debut, simptome, moștenire, diagnostic și tratament simptomatic.

Alte surse

Distribuie articolul

Toate noutățile
Ilustrație în stilul microscopiei cu fluorescență: neuroni în nuanțe de turcoaz și albastru.

Cercetare

Unde se află cercetarea SPG4 în noiembrie 2026

O privire de ansamblu asupra strategiilor studiate în laborator, a studiilor clinice înregistrate (și a celor care încă lipsesc) și a limitelor dovezilor de până acum.